De ce ne place manele

De când mă ştiu am urât manele pentru că şi atunci când versurile sunt despre bani şi faimă, melodia mi se pare oarecum de jale…adica mult lălăită şi la ani lumină de ce înseamnă muzica pentru mine. Aşadar, am adunat aici cinci motive pentru care, într-un moment din viața asculți manele şi îți place.

1) Manele=veață

Nimeni nu îşi mai serbează ziua de naştere acasă cu câțiva prieteni. Nu. Aniversările sunt de la level nuntă în sus; mâncare, forografi, muzică, dar mai ales muzica. Vechea metodă cu laptopul şi playlist-ul nu mai e cool, acum avem toți DJ. Toate bune şi frumoase dar când ai ureche muzicală yok, sau mai rău, două picioare stângi, nu îți vine să te arunci pe ringul de dans, mai ales dacă cea mai bună mişcare poate fi uşor confundată cu o criză de epilepsie. Atunci salvarea vine de unde te aştepți mai puțin – manele. Toată lumea dansează pe manele fiindcă sunt atât de ritmate şi fără sens încât nimeni nu ştie clar cum se dansează pe ele. Ba mai mult, nimănui nu îi pasă cât de ridicol eşti pentru că acum serios… cine dansează ca lumea pe manele?

2) Duşmani şi valoare

Acestea sunt subiectele a 99% din manele şi recunosc, cineva trebuie să îi dea lui Salam ( sau oricărui alt manelist un premiu) . Melodiile lor sunt foarte versatile: despre duşmani, despre lipsa lor, despre moartea lor, în cinstea lor etc. Mă întreb cum ar fi fost câtecele de luptă dacă existau manele în Evul Mediu? În fine, cert este că manelele sunt ilogice oricum i-ai spune, cred că este regula de aur pentru un hit ca versurile să nu aibă legătură între ele. Dar atunci când eşti cu grupul tău de prieteni, vă simțiți bine, sunteți fericiți, manelele parcă au altă însemnătate. Nu mai sunt doar o formă modernă de poluare fonică. Nu. Ele devin un imn.

3) Oportunități

Asta e un pic răutăcios, dar merge şi aşa. De câte ori nu ați avut un profesor plictisitor sau ciudat? Să faci farse este un fel de must al vieții de elev şi manelele sunt ceva clasic. Nu e nimic mai amuzant decât să sune un telefon în oră, la ton de apel să fie o manea şi profesorul să se uite confuz prin clasă fără să ştie de unde vine acel sunet enervant. Ca să nu mai zic că există manele pentru orice situație, încă nu stiu de ce nu compune un manelist o melodie cu formule de trigonometrie, sunt sigură că ar cânta non-stop în ora de mate.

4) Gloată

După ultimul recensământ populația României a scăzut considerabil. Din păcate nu pleacă cine trebuie. Păstrăm pătura de jos şi valorile țării pleacă în Marea Britanie. Cu atât de mulți adepți ai manelelor e greu să nu le asculți şi cel mai rău, să le memorezi. Dacă ai, aşa cum se zice în popor, mintea scurtă, bucură-te! Pentru că nu e nimic mai oribil decât să realizezi că ştii o manea fiindcă vecinul a ascultat toată dimineața muzică.

5)….

Sigur există şi un al cincilea motiv, dar nu îmi vine mie în minte. Poate e vorba de anturaj, poate manelele este de fapt muzică adevărată şi eu nu ştiu încă asta. Cel mai probabil judec prea aspru acest gen şi oamenii ce-i sunt adepți. La finalul zilei eu citesc o carte şi nu mă ales cu nimic, pe când un manelist compune o piesă pe negativul de la Podul de piatră se dărâma şi primeşte sute de leii. Acum, eu nu mai ştiu cine e prostul aici?

Advertisements

Cuvinte despre cuvinte

Toată lumea are un blog, lucru inevitabil pentru că toată lumea are ceva de spus, iar în timpul nostru internetul este echivalentul unui megafon.

Apare întrebarea cea mare pusă de hateri : chiar trebuie să aveți toți un blog? . Ei bine, de ce nu? Din câte îmi amintesc internet are toată lumea şi să citeşti (chiar dacă unii nu mă vor crede) nu este un efort intelectual atât de mare. Dacă nu toți au ceva bun de spus, asta e partea a doua.

Până la urmă îmi încerc şi eu norocul, că bine a spus-o Emelie Sande

You’ve got the words to change a nation
But you’re biting your tongue
You’ve spent a life time stuck in silence
Afraid you’ll say something wrong
If no one ever hears it how we gonna learn your song?

Despre preteni

Nu am întânlit până acum un veritabil forever alone, un singuratic făra absolut niciun prieten. Bineînțeles, am văzut o groază care ar merita asta, dar, suprinzător, nimeni nu e în totalitate singur. Cred că e în natura umană, un fel de instinct care îți spune că berea e mai bună când o împarți cu prieteni.

Dar, dacă aveți minima experiență de viață…sau facebook… ştiți prea bine că prieteni pot deveni foarte uşor persoane demne de disperț. De la veşnicul înjunghiat pe la spate până la de ce i-ai dat like la poză?, Dumnezeu să îi binecuvânteze că prietenii sunt foarte importanți. Contează cum îi alegi, contează chiar foarte mult. Fiindcă odată ce îi ai, apare un instinci de posesiune şi îi iubeşti cum îşi iubea Ion pământul. Doar că trebuie sa fii atent să nu mori lovit cu o sapă din cauza lor. Cine ştie? În ziua de azi se poate întâmpla orice.

Eu cu nenumărații mei prieteni…glumesc! Am doar cinci prieteni, dar mie îmi sunt suficenți. Am ajuns la concluzia că ceea ce contează cu adevărat este ca tu şi amicii tăi să fiți pe aceiaşi lungime de undă.

Astfel, e ideal să găseşti nişte persoane cu care poți vorbi orice; să schimbi subiectul de la societate la religie, de la linguri la păianjeni, de la soare la lună, fără să ți se pară ceva ciudat. Dar mai presus de toate este râsul. Dacă prietenii tăi nu te fac să râzi şi în momentele cele mai grele în care ajungi să le spui Nu mă mai faceți să râd, vreau să fiu tristă ceva , undeva este foarte greşit.

Dacă ai ajuns până la final şi ce am zis eu aici nu e ceva nou şi deja ai nişte prieteni minunați şi nu ai aflat nimic nou…ei bine, poți oricând să foloseşti ce am scris eu într-un subiect doi la examenul de bac daca îți pică subiect despre prietenie 😀.