Să luăm bacul (de la Zimnicea)

Pe parcursul liceului este inevitabil să nu auzi cel puțin de doua ori pe săptămână asta îți trebuie la bac, scuze că întreb, dar bacul…la ce-mi trebuie?. Nu vreau să fiu 100% un hater şi recunosc că e şi el important la ceva; ai nevoie de o diplomă ca să intri la facultate. Oare de ce cred că dacă facultățile ar accepta şi elevi care nu au bacul dat (sau luat) nimeni nu s-ar mai obosi cu acest examen? A da…pentru că am dreptate!

Dacă facultatea la care vrei să mergi nu are materie comună cu cei dai la bac, sunt 70% şanse să uiți tot ce ai învățat în momentul în care ai ieşit din sala de examen. Ce bine că nişte oameni deştepți şi cu prea mult timp liber (din America mai mult ca sigur) au făcut un studiu şi au demonstrat că mintea noastră elimină informațiile pe care le considera nefolositoare (mergând pe logica asta ar trebui să ne gândim de două ori atunci când uităm numele sau fața unei persoane, dar asta e o topică pentru altă dată). E trist, nu? Aici nu mă refer la cele 3 până la 6 luni de învățat pentru bac, mă refer la toată cicăleala primită de la părinți şi profi. Până la urmă părinții au dreptatea lor, vom fi mereu progeniturile lor, e normal să îşi facă griji pentru cât timp mai trebuie să ne întrețină şi să ne hrănească. Dar profesorii…?

Acum sincer, profesorii sunt cei mai tari. Oricând te simt că nu ai învățat îți spun pe un ton jumătate amenințător şi jumătate superior Vezi că  e pentru bac, ar trebui să fi ştiut asta deja şi nu, nu contează dacă eşti clasa a 9 a, sau a 8 a…sau a 3 a … bacul este important. Din nou, apare întrebarea de ce. Profesorilor le mai place să o bage pe-aia cum că bacalaureatul este examenul maturității… da’ de unde? De când integralele, Mihai Eminescu sau revoluția de la ’48 spun statului român dacă sunt eu sau nu în stare să iau singură decizii?

Dacă vrem ca bacalaureatul să fie într-adevăr un examen al maturității avem nevoie de întrebări mai bune decât AB=4, AC=3, BC=5, aflați aria (sunt numere pitagoreice, dacă te-ai prins de asta înseamnă, după standardele liceului, că eşti pregătit să le plăteşti profilor tăi pensia).

Poate sunt eu mai nebună, dar dacă am vrut cu adevărat un examen al maturității care să relfecte gândirea şi experiența de viață ar fi trebuit să sune astfel

Doreşti sa urmezi o facultate?

Te-ai gândit ce vrei să faci în viață?

Şcoala ți-a deschis orizonturile? Te-a făcut mai curios?

Ai reuşit se legi prietenii?

Doreşti să ai o carieră?

Ce părere ai de alegerile făcute până acum?

Intenționezi să îți întemeiezi o familie pe viitor?

Da ştiu, poate părea cel mai creepy chestionar din lume, dar sperând că după 12 ani de şcoală mai avem puțină minte şi puțin suflet rămas, nu ar fi mai relevant ca ele să determine dacă am reuşit să depăşim sau nu pragul copilăriei.

Mă îndoiesc că un astfel de examen va exista vreodată şi am impresia ca dacă ar exista cineva ar striga I volunteer!.

Omenirea nu e pregătită pentru o societate în care celor de sus le pasă cu adevărat de tânăra generație şi poate e mai bine aşa. În final elevii iau bacul şi profii câştigă bine din pregătiri. Happy end până la admitere…